Secretele din munții dacilor care l-au înfiorat pe Ceaușescu: ce căutau rușii și nemții în adâncurile Orăștiei

Ținutul dacilor, presărat cu cetăți legendare și comori ascunse, a fost mereu un loc plin de mistere și fascinație. Însă nu doar aurul și vestigiile dacice au atras atenția asupra Munților Orăștiei. În adâncurile acestor munți, poveștile despre cercetările naziștilor și explorările sovietice au lăsat un gust amar, care l-ar fi înfricoșat chiar și pe Nicolae Ceaușescu. Dar ce se ascunde cu adevărat în aceste locuri și de ce au fost atât de interesante pentru marile puteri ale secolului trecut?

Căutările germane și temerile sovietice

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, germanii și-au arătat interesul pentru Munții Orăștiei, iar nu fără motiv. În acea perioadă, pe fondul unei colaborări aparent arheologice, se presupune că geologii germani au identificat urme de uraniu în zona satului Grădiștea de Munte, aflat în apropierea vechilor cetăți dacice. Interesul germanilor în anii ’40 a venit pe fondul nevoii uriașe de resurse pentru programul lor nuclear. Explorările lor s-au lăsat cu legende locale, cum ar fi cea despre celebra „Gaura Neamțului”, o intrare abandonată în inima muntelui care poartă amprenta anilor de căutări.

După război, în perioada ocupației sovietice, povestea a continuat într-un mod diferit. Sovieticii au venit cu ambiții similare, având suspiciuni că Munții Orăștiei ascund zăcăminte de metale rare, în special uraniu. Cercetările lor au inclus exploatări neautorizate, care au lăsat în urmă nu doar găuri în pământ, ci și o întreagă zonă însemnată de poluare. În anii ’80, Nicolae Ceaușescu, aflat în febra celebrării originii dacice a poporului român, s-ar fi temut de eventualele efecte radioative ale acestor exploatări, refuzând să viziteze Sarmizegetusa Regia, în ciuda pregătirilor fastuoase făcute în cinstea sa.

Legătura cu Ceaușescu și sărbătoarea daco-romană

În 1980, Nicolae Ceaușescu s-a văzut în postura de a celebra împlinirea a 2050 de ani de la formarea primului stat dac centralizat, sub Burebista. Momentul a fost unul încărcat de propagandă, cu filme istorice, ceremonii grandioase și o încercare de a-l asocia pe Ceaușescu cu figura eroică a legendarului rege dac. Astfel, pregătirile pentru vizita liderului comunist în Sarmizegetusa au fost minuțioase: construirea unui heliport și restaurarea vechilor sanctuare pentru a-i crea lui Ceaușescu un cadru perfect de glorie.

Cu toate acestea, Ceaușescu nu a mai ajuns niciodată la Sarmizegetusa. Oficial, condițiile meteo și relieful dificil ar fi fost cauza, însă zvonurile care circulă în rândul localnicilor indică o altă explicație. Se spune că Ceaușescu s-ar fi temut de posibilul pericol al radiațiilor din zonă, urmare a vechilor exploatări sovietice de uraniu. Această frică nu ar fi fost complet nefondată, deoarece chiar și în anii 2000 localnicii raportau poluarea solului și a apelor din apropiere, iar urmele lăsate de ruși în Munții Orăștiei încă erau vizibile, scriu cei de la Adevărul.

O moștenire de enigme și contaminare

Astăzi, ruinele dacice din Munții Orăștiei încă fascinează turiști și istorici, iar poveștile despre cercetările germane și sovietice, combinate cu decizia lui Ceaușescu de a nu mai vizita Sarmizegetusa, contribuie la crearea unui tablou plin de mister. Minele abandonate și poveștile despre aurul și uraniul dacilor ne amintesc că acest ținut este nu doar locul unei culturi străvechi, ci și scena unor evenimente din secolul trecut care au lăsat urme adânci, atât fizice, cât și în memoria colectivă a localnicilor.

Poate că, într-un final, fascinația pentru Munții Orăștiei nu stă doar în ruinele dacice sau în resursele minerale, ci și în întrebările fără răspuns care plutesc în aer. De ce au abandonat sovieticii minele și ce i-a înspăimântat cu adevărat pe Ceaușescu? Rămâne de văzut dacă vom descoperi vreodată adevărul complet despre aceste locuri care au atras atenția unor mari puteri și au inspirat legende, speculații și frici adânci.